Un cadru

Te uiti la fotografiile tale. A trebuit sa-ti faci … civilizatia se rabda numai cu carnet de identitate. Ai vreo suta si niciuna nu seamana, nici cu originalul nici cu niciuna din toate celelalte. Cand ne lipseste un subiect de ilaritate acasa … deschidem albumul de fotografii … cazierul nostru grotesc … iar contradictia fundamentala incepe sa ne intristeze. Esti de cateva ori elevul, huliganul sau iubitul … si incepi sa iti evoci toata existenta. Lumina ochilor vine de la altcineva … surasul e strain. In ceasul ei fotografia atesta orginalul. Veridic in secunda obiectivului deschis si valabil o zi sau doua, portretul se descompune, murind in fiecare fotografie. Si te intrebi care e omul viu si adevarat … cel silit sa se traiasca sau cel care fuge necontenit de sine in sute si mii de fantome transparente, schimbandu-si umbra necontenit …